Educatia sexuala poate fi una
crestineasca sau una lumeasca. Daca temeliile educatiei sexuale sunt
puse intr-o familie crestina, tinerii vor
fi cu mult mai putin expusi riscurilor ascunse in educatia sexuala
promovata de societatea necrestina. Cand educatia sexuala este savarsita
in familie, tinerii se raporteaza mult mai critic la informatiile
venite din afara (cercul de prieteni, televizor,
internet). Mai mult, cand familia duce o viata bisericeasca, iar
comunicarea intre membrii acesteia este una reala, tinerii vor creste
sanatos si moral.
Lasandu-i in seama societatii, tinerii vor ajunge sa creada ca apropierile trupesti ocazionale (sexul)
sunt ceva normal, permis oricand, in conditii de igiena si de acord
reciproc. Astfel, avand in vedere gradul tot mai ridicat de expunere la
informatii despre sexualitate in societate si in scoala, este deosebit
de importanta interventia unor persoane (crestine) care sa clarifice
curiozitatile copiilor, raspunzand sanatos si satisfacator la
intrebarile acestora.
Dumnezeu a binecuvantat unirea trupeasca dintre barbat si femeie in Taina Nuntii,
spre dobandirea vietii vesnice, drept pentru care a vorbi deschis
despre aceasta este un lucru ce tine de dreapta credinta. Astfel, daca
se face din iubirea sincera a parintilor fata de copii, in prisma
invataturii Bisericii Ortodoxe (revelatia dumnezeiasca privind atat
omul, trup si suflet, cat si rostul acestuia in lume), educatia sexuala
este una ziditoare si mantuitoare.
De ce educatia sexuala trebuie sa aibe loc in familie ?
Fiind un element constitutiv al vietii noastre, sexualitatea nu
trebuie sa fie niciodata un subiect "tabu" (interzis), deci aplecarea
asupra acesteia trebuie sa fie una naturala si cuviincioasa. Cu cat
educatia sexuala va fi ignorata mai mult de parinti, cu atat cei tineri
vor cauta sa se informeze (gresit, de cele mai multe ori) din alte
parti, de la prieteni "experimentati" sau de pe internet.
Daca nu ne vom educa noi copiii, ii vor educa altii !
Cea mai buna educatie sexuala a tinerilor este cea facuta in familie, de catre parinti, de mama sau de tata,
dupa caz. Pentru aceasta insa, este nevoie ca insasi parintii sa fie
educati crestineste in privinta relatiilor trupesti, ba inca si sa se
comporte intocmai. Cu cat parintii vor trai mai crestineste, cu atat
copii vor primi mai multe lectii sanatoase de viata, vazand direct
faptele lor cele curate. Daca tinerii vor avea aproape de ei exemple de
moralitate sexuala (parinti, rude, vecini, tineri etc), ei vor fi mai
putin predispusi la a cadea in capcanele intunecate ascunse in
societate.
Un om sanatos si puternic este acela
care nu cade prada propriei sexualitati, ajungand sclavul poftelor
irationale. Pentru aceasta, tinerii trebuie sa ia in serios lucrurile,
imaturitatea pe orice plan avand urmari deloc imbucuratoare. O buna
intelegere a sexualitatii si a scopurilor acesteia va ajuta enorm in
viitoarea familie; doar astfel, tanarul va fi un sot bun, tanara va fi
o sotie buna, iar impreuna vor fi parinti buni.
Educatia sexuala adevarata inseamna a-l invata pe tanar sa se raporteze la trup crestineste,
intelegandu-i rosturile si pericolele ce pot surveni in urma unei rele
intrebuintari a acestuia. Tanarul trebuie sa inteleaga ca numai vointa
personala si harul lui Dumnezeu, impreuna lucrand, pot tine in frau
tendintele nefiresti ale omului cazut in pacat. Numai un caracter zidit
crestineste poate sa ramana in fire, la contactul acestuia cu un mediu
imoral.
Educatia sexuala in familia crestina
O buna comunicare intre soti nu
trebuie sa ocoleasca aspectele trupesti (sexuale), numai asa ei putand a
comunica mai departe, cu copiii lor, despre aceste lucruri firesti ale
vietii de familie. Mai apoi, pentru a putea vorbi copiilor corect despre
sexualitate, parintii trebuie sa aiba o vietuire crestina cat mai
autentica, acest lucru implicand rugaciunea zilnica, lectura duhovniceasca, Spovedania si Impartasania.
In primul rand, relatiile trupesti nu trebuie privite cu rusine, ca pe ceva interzis sau incompatibil cu viata duhovniceasca. Daca tanarului i se va spune insa ca rusinea este
o slabiciune si un complex al celor "de moda veche", el nu se va mai
rusina nici de cele mai anormale comportamente sexuale. Pentru aceasta,
rusinea nu trebuie sa fie complet anihilata, ci doar limitata la acele
comportamente sexuale denaturate, precum homosexualitatea, lesbianismul, perversiunile sexuale, masturbarea, sexul anal, sexul oral, folosirea de anticoncenptionale etc.
Apropierea trupeasca dintre un barbat si o femeie trebuie sa aiba loc numai in cadrul familiei, binecuvantata de Dumnezeu in Taina Nuntii.
Mai apoi, apropierea dintre soti trebuie sa izvorasca din iubirea unuia
fata de celalalt, iar nu dintr-o simpla nevoie fizica. Sexualitatea
lipsita de iubire degenereaza intotdeauna in desfranare, intunecare si
prostitutie familiala. Nici sotul, nici sotia, nu trebuie sa se
raporteze la celalalt intr-un chip egoist, cautand numai satisfacerea
trupeasca personala.
Cand si cum se face educatia sexuala in familie ?
Parintii trebuie sa fie in permanenta
disponibili pentru copiii lor, indiferent de timp si de loc. Exista inca
falsa credinta ca tinerii carora li se face o educatie sexuala timpurie
(treptata, fireasca) vor fi mai curiosi decat ceilalti si isi vor
incepe viata sexuala mai devreme decat este de cuviinta. Acest lucru a
fost infirmat si de multe dintre sondajele privind sexualitatea,
efectuate asupra tinerilor si adolescentilor.
Astfel, educatia sexuala trebuie sa
inceapa odata cu prima intrebare a copilului despre aceasta.
Informatiile despre sexualitate insa trebuie organizate de parinti in
functie de gradul de curiozitate al
copilului, astfel incat ei nici sa nu amane raspunsurile, nici sa ii
ofere copilului niste raspunsuri mai presus de puterea lui de
intelegere.
Din diverse motive, familiale sau
externe, este posibil ca unii copii sa nu intrebe direct despre
sexualitate, drept pentru care parintii lor sunt datori sa le urmareasca
foarte atent comportamentul, astfel incat ei sa intuiasca lucrurile
nerostite de copii. Copilul poate sa fie cuprins de curiozitate (ganduri
nerostite) in urma unei discutii surprinse intre parinti sau intre
rude, in urma unui film sau a unei reclame (emisiunile TV fiind din ce
in ce mai necuviincioase), precum si in urma celor aflate la gradinita
sau la scoala.
Parintii sunt cei mai in masura sa
ofere o educatie sexuala copiilor lor, mai ales pentru faptul ca ei ii
iubesc cel mai mult pe acestia, putand crea mai usor atmosfera de
intimitate si de incredere necesara. Daca parintii lipsesc insa,
persoanele cele mai potrivite pentru a oferi aceasta educatie copiilor
sunt cele in care copiii au mai multa incredere (bunici, rude). Un rol
important in aceasta educatie o are si Scoala, prin profesorul de
Religie, care este dator sa nu ocoleasca intrebarile care ii preocupa
mai ales pe copii (in special, pe adolescenti).
Cand trupul incepe sa se schimbe,
maturizandu-se, tinerii incep sa-si puna din ce in ce mai multe
intrebari legate de trupul lor. Astfel, de cele mai multe ori, dorinta
sexuala apare inaintea prieteniei si a dragostei. Astazi, curiozitatile
privind sexualitatea apar la varste din ce in ce mai mici,
nemaiasteptand perioada pubertatii. Atata timp insa cat se simte iubit,
copilul (chiar si adolescent) nu va intampina prea mari greutati in a
accepta ca inca nu este suficient de matur pentru a-si lua viata in
propriile maini.
Educatia sexuala, desi implica si unele
notiuni de anatomie, trebuie sa vizeze mai ales scopurile sexualitatii,
asa cum le-a randuit Dumnezeu. O astfel de educatie trebuie sa-l ajute
pe copil sa se maturizeze in chip firesc, cu rabdare, iar nu doar sa
afle o informatie sterila despre niste functii biologice. Un tanar matur
nu va face rabat de la principiile morala dobandite in familie, pe care
le va intelege si le va pretui la adevarata lor valoare.
Orice discutie care vizeaza educarea
copilului trebuie sa inceapa in chip firesc, "ca de la egal, la egal",
iar nu dintr-o postura de superioritate a parintelui. Orice educatie
trebuie sa inceapa cu partea pozitiva din lucrul analizat, abia mai apoi
urmarindu-se atentionarea asupra riscurilor pe care le poate implica
acel lucru. Pentru aceasta, este nevoie de multa iubire, de atentie, de rabdare si de intelepciune din partea parintilor.
Inca din primii ani de viata, parintii
trebuie sa castige increderea copiilor, pentru ca, mai apoi, ei sa le
poata vorbi deschis si sa fie ascultati de acestia. Un inceput bun in
comunicarea parintelui cu copilul poate sa-l odihneasca mult, atat pe
parinte, cat si pe copil, pe acesta din urma, pazindu-l mai tarziu de
nenumarate riscuri si caderi (trupesti si sufletesti).
Interzicerea autoritara nu are ce cauta
in nici o discutie avuta de parinti cu copilul, cu atat mai mult
intr-una despre sexualitate. Mustrand, interzicand sau imbracand in
rusine anumite lucruri, parintii nu fac decat sa aprinda si mai mult
curiozitatea copilului, curiozitate care il va face pe copil sa nu se
mai deschida in fata lor.
Pentru a capta cat mai mult atentia si
increderea copiilor lor, parintii trebuie sa le vorbeasca acestora ca
din experienta lor proprie, ca unii care au trecut prin lucrurile
respective si au fost macinati de aceleasi intrebari. Autocritica
parintilor este una constructiva in educarea copiilor. Daca parintii nu
isi vor indeparta copiii, printr-o autoritate excesiva sau brutala,
acestia din urma vor vedea in parinti un reper autentic, unul pe care il
vor lua in seama.
Discutiile despre sexualitate dintre
parinti si copii trebuie sa fie directe, sub forma de dialog, iar nu de
predica; trebuie folosite cuvinte usor de inteles si confortabile;
parintii trebuie sa foloseasca intrebari deschise, in care copilul
(adolescentul) sa poata raspunde liber, fara teama; pentru a afla
cunostintele prealabile si gradul de curiozitate al copilului, parinti
trebuie sa-l inurajeze pe acesta sa puna intrebari; simtul umorului
ajuta mult in situatii sensibile sau chiar jenante; autocritica
parintilor ajuta mult in dobandirea increderii copiilor; pentru a nu
pierde increderea copiilor, discutiile despre sexualitate nu trebuie
pornite cu intentia ascunsa de a afla detalii despre viata personala a
acestora, ci numai pentru a ii ajuta si a le fi aproape.
Tinerii trebuie sa fie convinsi ca, atunci cand dragostea este
sincera, o perioada insemnata ea nu are nevoie de relatii sexuale si
ca, atunci cand sexualitatea este starnita inca dintru inceput,
prietenia respectiva nu poate fi una sanatoasa si de durata. Astfel,
tinerii (mai ales tinerele) trebuie sa fie informati chiar de parinti
despre abuzurile camuflate adesea in "hainele" iubirii, ale curiozitatii
si ale libertatii (aparente), abuzuri savarsite de cele mai multe ori
la petreceri, in excursii, in cluburi sau in momentele de singuratate;
cele mai multe dintre acestea sunt dezamagiri, urmate de regrete si de
inchideri in sine, uneori destul de periculoase.
In vederea unei educatii sexuale sanatoase, parintii trebuie
sa se informeze mai intai ei insisi, cu toata seriozitatea, asupra
urmarilor trupesti si sufletesti ale unei vieti sexuale imorale, vizand
in principal: anticonceptionalele, cu nenumaratelor efecte secundare;
bolile transmise pe cale sexuala (peste treizeci de boli); sarcinile
nedorite si responsabilitatea de parinte; avorturile si urmarile
acestora (psihice si vesnice); atasamentul emotional puternic fata de
prima relatie trupeasca, care nu este o dragoste sincera si curata;
aparitia termenului de comparatie (sexual), ceea ce pericliteaza
sanatatea viitoarei familii; si, cea mai grava, pierderea harului si
slabirea vointei in lupta cu patimile trupesti.
Pentru ca parintii sa ofere o educatie
cat mai buna copiilor, trebuie avut in vedere faptul ca, intre cauzele
relatiilor sexuale premaritale, se numara si urmatoarele: parintii nu
sunt un exemplu bun pentru copiii lor (neiubire, desfranare, certuri, divort);
copiii simt lipsa afectiunii si a atentiei din partea parintilor;
copiii nu au parte de o educatie sexuala crestineasca in familie;
parintii si copiii nu au credinta, in lipsa careia, slabind relatia cu
Dumnezeu, omul devine sclavul impulsurilor sexuale; la randul ei,
societatea actuala si anturajul ofera o educatia sexuala atee etc.
Indiferent insa de greselile savarsite
(pacatele tineretii), copiii nu trebuie bruscati sau pedepsiti mult prea
aspru de parinti. Daca nu se ia aminte, in perioada adolescentei,
copiii pot ajunge foarte usor la complexe de inferioritate, la
necomunicare si la inchidere in sine, la depresii etc. In astfel de
cazuri, este nevoie de multa dragoste si intelegere din partea
parintilor. In cazul caderilor trupesti mai grave, pentru a fi evitata
deznadejdea sau o eventuala cadere psihica, parintii pot face apel la
vietile acelora care au trait in desfranare, iar mai apoi au dus o viata
sfanta (ex. Sfanta Maria Egipteanca).
Parintii vor da seama pentru multe dintre pacatele copiilor lor.
Tinerii care primesc din timp o
educatie sexuala adecvata (crestineasca) au sanse mai mari sa isi
inceapa viata sexuala atunci cand trebuie, adica in cadrul familiei,
dupa Nunta. O intelegere (practicare) gresita a sexualitatii inainte de
casatorie duce, in mod inevitabil, la slabirea progresiva a puterii de a
iubi persoana alaturata (sot/sotie). Oricate lucruri ar cunoaste despre
sexualitate, abia odata binecuvantat de Dumnezeu, in cadrul Nuntii,
tanarul va intelege in mod deplin rosturile sexualitatii si taina unirii
trupesti dintre doua persoane, in credinta si iubire reciproca. sursa: http://www.crestinortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu