Am ajuns sa-mi dau seama ca adevarul este atat absolut, cat si relativ.
“Dumnezeu este dragoste”, dragostea are semnificatie doar in masura in care exista o alta realitate care poate primi aceasta dragoste, este important pentru că adevărul defineşte în cine şi în ce credem.
Adevarul meu e acelasi, sau la fel ca aproapelui meu, el poate vedea sau simti adevarul meu?
Ceea ce este adevarat pentru mine, pentru altcineva s-ar putea sa nu fie. Ceea ce este bine pentru mine, nu inseamna neaparat ca este bine si pentru altcineva.
Cine hotaraste ce este si ce nu este adevarat? Societatea? Sufletul? Mintea umana? Religia?
Adevarul e stapanul nostru sau noi stăpanim adevarul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu