Becali Trădează AUR și Poporul – "The End"

 Gigi Becali, personaj mereu imprevizibil pe scena publică, pare să fi intrat într-un nou joc politic periculos. După ce a flirtat cu ideea de a susține partidul AUR, latifundiarul din Pipera dă semne că își schimbă poziția, ceea ce ridică întrebarea: este Becali un aliat real al naționalismului sau doar un oportunist gata să își negocieze interesul personal?

Becali și AUR – O Relație de Fațadă?

De-a lungul timpului, Gigi Becali s-a poziționat ca un patriot fervent, un apărător al valorilor creștine și tradiționale. Aceste principii l-au apropiat de AUR, partidul care a reușit să capitalizeze pe nemulțumirile românilor și să devină o forță politică de luat în seamă. Totuși, dacă inițial părea un susținător al formațiunii conduse de George Simion, acum apar semne că Becali ar putea să își joace propria carte, ignorând interesele celor care l-au considerat un aliat.

Trădarea în Politică – Un Joc Periculos

Nu ar fi prima oară când Gigi Becali își schimbă alianțele. Fie că a fost în PNL, PNG sau alte structuri, traseismul său politic a demonstrat că loialitatea nu este punctul său forte. Dacă acum dă semnale că nu mai susține AUR sau că își negociază sprijinul în altă parte, este posibil ca și cei din partid să îl considere o vulnerabilitate și să îl îndepărteze.

Istoria și religia ne învață că cei care trădează valorile divine sfârșesc prin a fi ei înșiși trădați. Dacă Becali își folosește credința ca un instrument politic, atunci va ajunge să fie abandonat de cei care l-au susținut, iar judecata finală nu va fi făcută de oameni, ci de Dumnezeu.

Așadar, întrebarea rămâne: Becali este un slujitor al Domnului sau doar un om care se folosește de numele Lui pentru interese personale?

Politicienii români împing țara spre conflict? O analiză a retoricii belicoase

 Într-un context geopolitic extrem de tensionat, România se află într-o poziție delicată. Declarațiile recente ale unor oficiali români, precum Ilie Bolojan, care susțin fără rezerve Ucraina și promovează extinderea prezenței militare străine pe teritoriul nostru, ridică semne de întrebare privind direcția în care este împinsă țara noastră. Oare politicienii români acționează în interes național sau expun România unor riscuri inutile?

România și sprijinul pentru Ucraina: Alianță strategică sau capcană geopolitică?

România este membră NATO și UE, iar angajamentele noastre internaționale ne impun o anumită linie de politică externă. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să ne asumăm un rol de prim-plan în sprijinirea Ucrainei, mai ales în mod public și agresiv.

Declarația lui Ilie Bolojan – „Securitatea Ucrainei este și securitatea Europei și a României” – sugerează o identificare aproape totală cu cauza ucraineană. Dar este această abordare în interesul nostru? România trebuie să fie prudentă, să-și apere securitatea și economia, dar fără a se transforma într-o țintă printr-o retorică exagerată.

Prezența militară străină: Protecție sau pierderea suveranității?

Un alt aspect critic al declarațiilor lui Bolojan este accentul pus pe consolidarea prezenței militare franceze în România. Deși alianțele sunt esențiale, creșterea contingentului străin poate transforma România într-un avanpost într-un posibil conflict NATO-Rusia.

În loc să ne bazăm exclusiv pe forțe străine, ar fi mai inteligent să investim în apărarea proprie și în diplomație. România nu ar trebui să devină un pion într-un război care nu este al său.

Politicienii români joacă periculos

Din păcate, în loc să adopte o poziție de neutralitate activă și să încerce să medieze conflictele din regiune, politicienii români par dornici să demonstreze „loialitate” absolută față de alianțele occidentale, fără a lua în calcul consecințele.

În timp ce alte țări europene, precum Ungaria, adoptă o abordare mai echilibrată, România pare să intre într-o spirală a declarațiilor belicoase, fără un plan clar pentru securitatea sa pe termen lung.

România trebuie să se ferească de război

Politicienii noștri trebuie să înțeleagă că interesele României nu se reduc la a urma orbește directivele externe. În loc să ne grăbim să susținem acțiuni care ar putea atrage represalii, România ar trebui să adopte o politică externă mai pragmatică, axată pe securitate, stabilitate și dezvoltare economică.

În jocul marilor puteri, țările mici trebuie să fie atente. România nu trebuie să fie împinsă în război de politicieni care încearcă să câștige puncte pe scena internațională, fără să se gândească la impactul real asupra cetățenilor săi.

ÎN ȚARA DE SUS ROMÂNEASCĂ - Eliana Popa

Dezvăluire: Cătălin Predoiu a susținut anularea alegerilor – ce se ascun...

Incompetenta trădătoare LUMINIȚA DIPLOMATA, responsabilă de întreaga operațiune de anulare a turului 2 al alegerilor prezidențiale.

 Adică: DA, BOSS, AM GREȘIT, BOSS, DAR A DOUA OARĂ O FACEM „CA LA CARTE.”

Replica pentru vicepreședintele SUA, J.D. Vance, a fost cu siguranță trimisă pe „uațap” de incompetenta trădătoare LUMINIȚA DIPLOMATA, responsabilă de întreaga operațiune de anulare a turului 2 al alegerilor prezidențiale.

Da, ați citit bine: Luminița Odobescu a fost piesa grea a loviturii de stat.

Lumy i-a dat buget fără număr lui „NABAB”-ul României de la Washington, Andrei Muraru, ca să facă petreceri pe barosăneală în conacul cu 46 de camere, un adevărat oasis, unde a făcut de pomină România în fața iluștrilor invitați, povestindu-le despre implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale din România, așa cum reiese din rapoartele declasificate ale unui anumit serviciu de informații. Se pare că vicleanul „PROTOZOR” simte că mandatul său este pe sfârșite și i-a aplicat „PERVERSA DE PE TÂRGU OCNA” ministrului C. Predoiu, cu gândul de a-i trage scaunul de președinte interimar al PNL.

Tot ea a purtat convorbiri cu diplomatul american Antony Blinken, cerându-i să facă declarațiile respective legate de alegerile din România.

Luminițo, vor ieși la iveală toate mizeriile pe care le-ai făcut atât în calitate de ministru al Afacerilor Externe, cât și în calitate de consilier prezidențial și de stat.

Întrebări şi răspunderi: Interviu cu Călin Georgescu, expert ONU în dezv...

Este incontestabilă implicarea lui Klaus Werner Iohannis în traficul internaţional de copii!

  Dan Tapalagă scria, negru pe alb, despre implicarea cuplului de profesori Iohannis în adopţii de copii din comuna Răşinari, judeţul Sibiu, pentru o familie de cetăţeni canadieni şi unde era emisă ipoteza că acei copii au devenit „piese de schimb” în bănci de organe, conform informațiilor de la un preot român din Canada.

Cei trei copii rămăseseră orfani în urma uciderii mamei de către soţul ei, acesta sinucigându-se după actul necugetat comis la beţie. Lor li s-a mai adăugat, pe aceeași decizie a instanței de adopție și o fetiță din flori a unei fete din județul Sibiu.

Nu am crezut tot ceea ce am citit, aşa cum nu cred nici astăzi tot ceea ce citesc sau văd la televizor, nefiind o persoană uşor de convins sau manipulat, aşa că am întreprins propriile mele cercetări legat de acest caz.

Astfel, am luat legătura cu bunicii fraţilor Iliuţ, cei trei orfani pomeniţi în articolul lui Tapalagă, iar pe Maria Iliuţ am prezentat-o presei sibiene într-o conferinţă de presă organizată la biblioteca pentru care mă luptam, pe vremea aceea, cu străşnicie.

Menţionez că încă nu fondasem revista „Justiţiarul”. Doar după câteva luni, mai precis în septembrie 2000 a apărut primul număr al revistei, creată de mine în scopul de a apăra acea bibliotecă.

Ulterior, după ce am fost evacuat printr-o sentinţă nedreaptă şi abuzivă a Curţii de Apel Alba Iulia, „Justiţiarul” s-a transformat dintr-o „armă” defensivă în una ofensivă, luptând făţiş nu doar împotriva lui Iohannis, ci împotriva întregului sistem corupt din ţara noastră, datorită căruia trăim noi, majoritatea românilor, în sărăcie. Am pus această publicaţie la dispoziţia cetăţenilor oropsiţi, a celor deveniţi şi ei victime, aidoma mie, ale unei justiţii corupte, aflate nu în slujba cetăţenilor, ci a infractorilor! De aceea am şi ales acest nume sugestiv: JUSTIŢIARUL.

Articol complet